Eu sunt a noptii...
Mi se trezise sufletul in miez de noapte.
Ii era foame,
Ii era sete
De apa, de iubire si de fapte.
"Vreau sa creez!", m-am pomenit rostind mocnit, in soapte.
M-am ridicat
Si m-am vazut
Trecand pe cai de miere si de lapte.
Dar dimineata a venit apoi furioasa,
Iar omul meu
Se desteptase,
Si-mi netezi avantul cu-o sabie pacatoasa...
"Cine sunt eu?!" mi-am spus, cu vocea mea fricoasa
Si am cazut
Privind pe geam,
Lasand pe chipul meu o ultima grimasa.
Eram captiva-n ziua si ochii ma dureau,
Iar sufletu-mi si vrerea-mi nu se mai impacau.
Printre clipiri, vedeam neclar trei fete mate:
Eu sunt a noptii...
Mi se trezise sufletul in miez de noapte.
Ii era foame,
Ii era sete
De apa, de iubire si de fapte.
"Vreau sa creez!", m-am pomenit rostind mocnit, in soapte.
M-am ridicat
Si m-am vazut
Trecand pe cai de miere si de lapte.
Dar dimineata a venit apoi furioasa,
Iar omul meu
Se desteptase,
Si-mi netezi avantul cu-o sabie pacatoasa...
"Cine sunt eu?!" mi-am spus, cu vocea mea fricoasa
Si am cazut
Privind pe geam,
Lasand pe chipul meu o ultima grimasa.
Eram captiva-n ziua si ochii ma dureau,
Iar sufletu-mi si vrerea-mi nu se mai impacau.
Printre clipiri, vedeam neclar trei fete mate: